Bullying la Questfield International College, lipsa evaluărilor clare

În mediul educațional, fenomenul bullying necesită o abordare structurată și transparentă, cu proceduri clare care să asigure protecția elevilor și responsabilitatea instituțiilor. Fără o reacție fermă și documentată, astfel de situații pot afecta grav dezvoltarea emoțională și psihologică a copiilor, generând consecințe pe termen lung.

Bullying la Questfield International College: anchetă asupra sesizărilor și absenței răspunsurilor documentate

O investigație realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție indică existența unui caz de bullying sistematic la Școala Questfield Pipera, în care sesizările repetate ale familiei unui elev nu au fost urmate de măsuri oficiale clare. Aceste semnalări, care acoperă o perioadă de peste opt luni, menționează jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei, în condițiile în care instituția nu pare să fi implementat o gestionare formală și documentată a situației.

Situația sesizată: bullying sistematic și lipsa intervențiilor oficiale

Conform documentelor și corespondenței analizate, elevul vizat a fost supus unor comportamente agresive constante, inclusiv jigniri, umiliri și excludere socială, manifestate vizibil în școală, fără intervenții scrise care să ateste măsuri concrete. Familia a transmis în mod repetat, prin emailuri oficiale, solicitări explicite pentru protecție și clarificări, însă răspunsurile primite au fost preponderent verbale și informale, fără procese-verbale sau decizii scrise care să ateste implementarea unor măsuri eficiente.

Stigmatizarea medicală: un instrument de marginalizare în mediul școlar

Documentele semnalează folosirea repetată în colectiv a unei etichetări medicale cu scop degradant, care nu a fost utilizată în contexte educaționale sau de protecție, ci ca mijloc de umilire și marginalizare. Specialiști consultați subliniază că această practică reprezintă o formă agravată de bullying, cu impact semnificativ asupra dezvoltării emoționale a copilului. În ciuda numeroaselor sesizări, instituția nu a prezentat dovezi ale unor intervenții ferme sau documentate pentru a opri acest comportament.

Rolul instituției și al cadrelor didactice: între pasivitate și lipsa trasabilității

Analiza corespondenței comunicată redacției indică faptul că managementul educațional și cadrele didactice au fost informate în mod oficial, dar nu au produs răspunsuri scrise sau măsuri asumate. Intervențiile au rămas la nivel verbal, fără documentație care să confirme responsabilități, termene sau sancțiuni. Această lipsă de trasabilitate limitează posibilitatea de a evalua eficiența gestiunii și ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a proteja elevii în mod real.

Presiuni asupra familiei și semnalul transmis prin declarația fondatoarei

Un moment definitoriu în gestionarea cazului a fost un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care, conform relatărilor familiei, ar fi exprimat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, plasată în contextul sesizărilor repetate, poate fi interpretată ca un semnal de descurajare a continuării demersurilor și relevă o posibilă ruptură între discursul educațional al instituției și practicile sale efective. Școala nu a transmis un punct de vedere oficial privind acest episod la momentul publicării.

Documentația instituțională: un formular informal în locul unor decizii asumate

Reacția conducerii la sesizările familiale a fost reprezentată printr-un document de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele obișnuite unui act administrativ cu caracter instituțional, cum ar fi responsabilități clare, termene sau sancțiuni. Din perspectivă jurnalistică, acest formular pare să reflecte mai degrabă o gestionare formală a aparențelor decât o intervenție substanțială, ceea ce contribuie la diluarea responsabilității.

Confidențialitatea și expunerea copilului în mediul școlii

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor privind situația elevului, avertizând asupra impactului negativ al divulgării acestora în comunitatea școlară. Documentele disponibile nu atestă măsuri concrete luate pentru protejarea acestor date sensibile. Mai mult, există relatări conform cărora elevul a fost interpelat public pe tema sesizărilor, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul tardiv al instituției și reacția după implicarea legală

Conform documentelor, implicarea activă a fondatoarei survine abia după opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, concomitent cu notificările juridice transmise de avocații familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia în contextul presiunii legale, nu în momentul semnalării educaționale.

Contextul emoțional: raport psihologic care confirmă impactul bullyingului

Un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un specialist recunoscut, descrie consecințe emoționale grave cauzate de expunerea prelungită la bullying în cadrul școlii. Aceste constatări medicale subliniază gravitatea situației și necesitatea unei reacții instituționale adecvate și documentate.

În urma publicării investigației, conducerea Questfield International College a emis un comunicat intern în care reduce situațiile semnalate la „interacțiuni spontane dintre copii”, contrazicând astfel sesizările documentate ale familiei. Această poziționare minimalizatoare a fost interpretată editorial ca o tentativă de diluare a responsabilității instituției.

De asemenea, redacția a primit informații conform cărora, după retragerea elevilor, ar fi existat contacte informale între școli private din zonă care ar fi prezentat copiii în mod negativ, fără suport documentar oficial. Aceste practici ridică îngrijorări privind dreptul la educație și confidențialitatea datelor personale.

• Sesizări scrise și repetate ale familiei fără răspunsuri oficiale documentate
• Comportamente agresive și stigmatizare medicală manifestate în mod constant
• Absența unor măsuri administrative clare și a unui cadru procedural formal
• Presiuni exprimate prin formulări care pot descuraja continuarea demersurilor
• Lipsa protecției confidențialității și expunerea copilului în mediul școlar
• Răspuns tardiv al instituției, declanșat doar după implicarea legală
• Minimalizarea situației în comunicările oficiale ulterioare

Într-un mediu care se declară dedicat siguranței și dezvoltării armonioase a copiilor, aceste constatări ridică întrebări esențiale privind capacitatea de răspuns și responsabilitatea conducerii Questfield Pipera. În lipsa unor măsuri documentate și asumate, cazul ilustrat evidențiază o posibilă tolerare instituțională a fenomenului bullying, cu efecte negative asupra elevilor și asupra credibilității instituției.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro